In cadere, nisipul se desprinde in picaturi datorita instabilitatii fortelor atomice subtile care fac particulele de nisip sa se atraga intre ele. Un efect similar are loc si in cazul apei care curge, doar ca in acel caz fortele angrenate sunt de mii de ori mai mari.
Analiza amanuntita a fenomenului a anulat explicatia anterioara a formarii stropilor de nisip – conform careia particulele se lipesc intre ele in urma coliziunii – lansand o noua teorie, denumita aproximativ “regim al tensiunii ultrascazute de suprafata “.
Este un teritoriu cu totul nou pentru oamenii de stiinta si numai una dintre multele dinamici care guverneaza comportamentul materialelor granulare. Uneori, din motive inca neintelese de stiinta, aceste materiale se comporta fie ca solide, fie ca lichide ori gazoase sau chiar ca un amestec al acestor trei stari de agregare.
Studierea din aceasta perspectiva a nisipului este inca la inceputurile sale, dar oamenii de stiinta nu precupetesc deja nicio ocazie sa speculeze pe marginea potentialului versatil al acestui material, lasandu-se in viziuni indraznete care il plaseaza deja pe orbita materialelor-minune ale viitorului.
Sursa: Wired
CITESTE SI: